Eu cand vreau sa ma simt frustrata…..mai merg la o conferinta

Suflu peste stratul gros de praf care s-a asternut pe blogul meu, il curat de plasele de paianjen si il fac sa renasca din propria-i cenusa :).

Tocmai m-am intors de la o conferinta despre ponderea pe care o are social networking-ul in alegerea viitorilor angajati. Mana imi tremura pe taste si inca nu stiu din ce cauza. Intotdeauna ma marcheaza intr-o oarecare masura participarea la un astfel de eveniment, cu atat mai mult cu cat vad cum valorile transmise de ai nostri parinti, profesori  se contrazic cu principiile angajatorilor din ziua de azi. Se spune ca generatiile tinere sunt deschise la mine..Oare?! Azi am observat in sala multi foarte revoltati de noile metode de angajare, mai precis de cat de mult conteaza prezenta ta pe online. Un simplu search pe google poate sa iti decida soarta…te poate ajuta sa sari in ochii cuiva, sa fii acceptat din prima la un job. Perfect de acord cu aceasta practica de investigare a oamenilor. Cate si mai cate nu se scriu intr-un CV, acel limbaj de lemn, „am facut, am dres, am realizat, m-am perfectionat”…

Frustrarea mea provine din urma unei autocritici pe care nu intarzii sa mi-o dezvolt, una care ma arunca direct in butoiul in care ma imbat cu multa melancolie si nervi.  Sunt o sumedienie de intrebari pe care mi le pun acum, toate care vizeaza viitorul meu, unde anume m-as incadra cel mai bine?  Insa ma lupt cu morile de vant. La capitolul asta nu pot da un search pe google sa vad ce ma asteapta maine.

Astazi cred ca a fost o zi de 13…

Daniel Powter – Bad Day

femei, nu tolerati misoginii!

Daca sunteti din Bucuresti sau daca ati trecut prin zona Cismigiului, mai precis, pe langa hotel Cismigiu, atunci ati putut observa mesajul scris pe zidurile unor cladiri. Am auzit ca acesta apare si pe liceul Gheorghe Lazar. „Femei, nu tolerati misoginii!”

Situatia este destul de delicata. Fiind fata si aparand drepturile urmaselor Evei, atunci cand situatia cere, ar trebui sa incurajez acest mesaj, insa ceva ma opreste. Oare asistam la un nou val al feministelor care doresc sa accentueze ideea emanciparii in fata genului masculin, a inegalitatii sociale? Bun, inteleg ca multe „prompteriste” (vorba lu’ Badea) incearca sa creasca audienta din talk-show-uri, dezbatand alaturi de alte doamne problemele legate de drepturile femeii, eventual purtand si o polemica impreuna cu alti barbati care sustin eticheta de „femeia trebuie sa stea mereu la cratita!”. Au fost mai multe campanii sociale care sa sustina drepturile femeilor, dar vorbim aici de ceva organizat, sustinut din punct de vedere financiar. Mesajul de pe cladiri „femei, nu tolerati misoginii!” ma face sa cred ca este rezultatul unui cumul de frustrari al unei persoane, binenteles, de gen feminin. Ideea mi se pare idioata. In loc sa atraga sustinatori ai mesajului, trezeste indignarea (cel putin in cazul meu) ca aceasta avertizare este trantita pe niste ziduri abia zugravite. Nici macar nu putem vorbi de stencil, ci de o mazgalitura cu spray-ul.

In momentul de fata am tot felul de scenarii in cap. Incerc sa ma gandesc ce ar fi constituit un imbold pentru persoana/persoanele respective sa scrie asa ceva intr-o zona foarte circulata a capitalei. Sa fi fost o femeie saturata de colegii/seful de la serviciu, o casnica ce a trebuit sa indure multe din partea sotului, o soferita in trafic? Ultima situatie imi trezeste anumite amintiri. Nu vreau sa fiu rautacioasa (oricum, inca nu am carnet de conducere), dar am asistat la destul de multe scene neplacute in care femeile mi-au indus, atat mie cat si soferului, o stare de revolta. Pe buna dreptate sustin ideea ca reprezentantele sexului frumos NU sunt bune in trafic! Nu au simtul orientarii, sunt aeriene, nu au simtul vitezei, nu stiu sa evalueze marimea masinii, etc. Asta e realitatea, femeia nu este facuta pentru condus……masina.