Ro-Hu-Cz-De

Vremea trece, zilele din august se scurg, vacanta e pe sfarsite pentru unii, iar pentru altii abia incepe, avand in vedere ca august e luna concediilor. Dupa ce, timp de 2 luni de zile, am avut parte de programul tipic de vacanta: culcat la 2-3 a.m. , trezit la 12-1…pierdut vremea pe net and so on, partea interesanta e pe cale sa inceapa. Voi fi plecata 10 zile din tara. Sper ca aerul occidental sa imi prinda bine si sa imi reincarce bateriile pentru atunci cand voi reveni.

Imi voi lasa grijile acasa, gandurile rele si ma voi deconecta de realitatea din aceste imprejurimi. Buh-Bye!

Planuri

Vremea de afara ma obliga sa imi gasesc un coltisor racoros in camera in care stau. E prea cald, de fapt, e canicula…Gadgetul de pe desktopul meu imi arata ca sunt 32 de grade, insa e de inteles ca in amiaza mare (ora 14) temperatura sa o ia razna. Nu vreau sa ma gandesc ce e in oras, in trafic, in R.A.T.B.. Slava Domnului ca nu am nicio treaba ca sa fiu nevoita sa ies din barlogul meu unde inca se poate respira. Multi ma intreaba ce a fost in capul meu sa raman in Bucuresti pe perioada verii. Eh…planuri marete aveam eu! Vroiam sa mut muntii din loc. Ziceam ca poate ar fi fost sansa mea sa imi gasesc un job, sa devin om responsabil . Adevarul e ca si gandul sa raman acasa, in provincie, ma cam speria. Se pare ca am devenit dependenta de aglomeratie, zgomot, agitatie, de diversitatea locurilor, de sentimentul ca orasul nu doarme, lucruri pe care nu prea le intalnesti intr-un oras de provincie. De fiecare data cand ma intorceam acasa simteam ca ceva lipseste. Era acea permanenta agitatie care te angreneaza intr-o concurenta. Sunt constienta ca la un moment dat o sa ma satur pana peste cap de toate astea si o sa ravnesc la un loc linistit, retras. Dar..mai e pana atunci:D Momentan nu cred ca as suporta sa stau o saptamana, la munte eventual, unde sa nu aud decat raul, cateva pasarele sau crengile care se leagana alene la bataia vantului. Ar fi o liniste mult prea apasatoare pentru mine. Culmea e ca tocmai in weekendul care vine urmeaza sa plec la Rasnov, pentru 3 zile. Oricum, o excursie in zona aia e intotdeauna binevenita.

Astept cu nerabdare luna august, cand urmeaza sa facem un tur al Europei. Principalele destinatii vor fi: Budapesta, Viena, Salzburg, Praga. O prietena ma intreba zilele acestea ca de ce nu prefer sa ma duc in Grecia, Turcia, ma mai bronzez si eu. Asa ca o sa ma justific spunand: 1. nu sunt genul care doreste sa tina pasul cu turma; 2. m-am saturat de balcanisme. Prin asta a se intelege haosul, inferioritatea fata de alte culturi europene, lipsa unor valori morale consistente, tendinta permanenta de a copia.  Imi asum consecintele de a-mi limpezi ochii cu arhitectura ceha, vieneza, unde fiecare cladire are o poveste proprie, pe care abia astept sa o descopar.

Si pentru ca meniul sa fie complet, fac trimitere si la o melodie draga mie, numai buna pentru acest sezon

C.F.R, te iubim!

Un titlu pe cat se poate de ironic. Pe ce se bazeaza afirmatia mea? Pe experienta de zilele trecute, in care protagonistul a fost jucat de un tren accelerat, Timisoara-Bucuresti.

Ca orice student aflat in vacanta, am resimtit dorinta de a evada din capitala noastra minunata, unde altundeva decat la munte. De ce sa ne integram si noi in turma din acest sezon si sa optam pentru mare? Caldura mare, mon cher! Inghesuiala in tren, multi tarani pe plaja, manele, mizerie multa, siluete nu tocmai pe placul meu, toate acestea formand un cocktail pe care eu nu am vrut sa il incerc. Asadar, tinta noastra a fost Predealul/Brasovul. Oras frumos (cel din urma), foarte drag mie si unul pe care am tinut sa-l il revad. Miercuri am gasit cazare, ne-am interesat de tren si am si pornit la drum. Temperatura din Bucuresti deja o luase razna, doar gandul ca mercurul din termometre va mai scadea ne dadea forta . Toate bune si frumoase, drumul a fost unul linistit, insa cu o mica intarziere de cateva minute. Nu-i bai! Nu ne grabeam. A doua zi, destinatia Brasov. Pe ambele drumuri, dus-intors Predeal-Brasov, am beneficiat de punctualitatea ceasului elvetian. Oups! Se pare ca nu trebuia sa spun asta. Stiti voi “nu spune hop pana nu sari gardul!”..My mistake. Drumul de intoarcere Predeal-Bucuresti avea sa imi confirme asta. Acceleratul de Timisoara a ajuns in statiunea montana la 20 de minunte intarziere. Vreme ploioasa, frig, oameni agitati, cadrul perfect pentru o gara din Romania. Asadar, trenul nostru porneste la 18:20 catre capitala, ora pentru destinatie fiind 20:45. Numa’ bine ca la 21:00 eram abia la Ploiesti. Intr-un final am ajuns in Bucuresti la o intarziere de 65 de minute. Ma intreb oare cum au suportat calatorii veniti tocmai din partea de V a tarii acest traseu? Avea dreptate Badea cand spunea “traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul“. Tot respectul C.F.R-ului…