something a lil’ bit spicy!

I simply adore Lilly Allen! Love her style, her clothing, her hair, her songs!

Dupa ce am avut imnul cu 18 ani de la Vama Veche, 20 – Voltaj, acum Lilly Allen ne propune o noua melodie “22”, ale carei versuri se pliaza foarte bine pe natura varstei (30) )

When she was 22 the future looked bright
But she’s nearly 30 now and she’s out every night
I see that look in her face she’s got that look in her eye
She’s thinking how did I get here and wondering why

It’s sad but it’s true how society says
Her life is already over
There’s nothing to do and there’s nothing to say
Til the man of her dreams comes along picks her up and puts her over his shoulder
It seems so unlikely in this day and age

She’s got an alright job but it’s not a career
Wherever she thinks about it, it brings her to tears
Cause all she wants is a boyfriend
She gets one-night stands
She’s thinking how did I get here
I’m doing all that I can

It’s sad but it’s true how society says
Her life is already over
There’s nothing to do and there’s nothing to say
Til the man of her dreams comes along picks her up and puts her over his shoulder
It seems so unlikely in this day and age

It’s sad but it’s true how society says
Her life is already over
There’s nothing to do and there’s nothing to say
Til the man of her dreams comes along picks her up and puts her over his shoulder
It seems so unlikely in this day and age.

Today’s song

Dintotdeauna mi-a placut linia melodica din cantecele Laurei Pausini

my newest obsession

una din melodiile pe care am ascultat-o pe repeat all day long

Vara asta este ZU…or not

Acesta este printul care mi-a atras atentia pe ziua de azi. L-am observat in parcare, la mall Vitan. Mi se pare foarte haios, colorat si se integreaza foarte bine in sezonul estival. Lopatica de nisip, grebluta, ochelarii de soare, picioroangele de scafandru, paletele de badminton, galetusa reflecta foarte bine activitatile din timpul liber. Printul merge pe linia conceptului propus de Radio Zu inainte de lansare si anume acela de radio neconventional, jucaus, vesel, dinamic, difuzand cele mai noi aparitii de pe piata muzicala. Succesul a fost garantat inca din primele zilele in care Radio Zu a inceput sa fie receptionat pe diferite frecvente din tara. Publicul l-a indragit, l-a sustinut, iar acest lucru este evidentiat de topul web al radiourilor din Romania care il are in frunte.

Trebuie sa recunosc faptul ca si eu am fost prinsa de acest nou fenomen, ascultam in fiecare zi Radio Zu. Pana si ai mei parinti au fost luati de acest val. Insa nu aici vreau eu sa ajung. Ideea e ca am cam ajuns sa ma plictisesc. Simt, de fapt sunt convinsa ca standardele in ceea ce priveste muzica au coborat cu mult. Nu mai exista inovatie. Aceleasi beat-uri care se tot repeta. Industria muzicala din Romania s-a dezvoltat atat de mult in ultimii ani, insa intr-un sens in care se pune accent mai mult pe numarul de aparitii muzicale in dezavantajul calitatii. Avem de-a face cu nume dintre cele mai diverse: deepside deejays, play and win, dj puzzle, neylini, insa niciunul nu reuseste sa mi se intipareasca in minte pentru o melodie anume. Niciuna dintre aceste formatii nu m-a facut sa vibrez, nu mi-a creat vreo emotie in ceea ce priveste versurile sau linia melodica. Nu mai vorbesc de tendinta de a avea versuri in limba engleza ca deh.. limba de bastina ne face de rusine. Probabil ca deja multi isi imagineaza ca vor deveni celebri dincolo de granita si ca acest lucru va fi posibil doar daca se fac intelesi. Ei nu realizeaza ca ating penibilul prin behaiturile pe care le scot. Toti se plafoneaza. Nu mai exista interesul acela din partea producatorilor de a transmite un mesaj, de a sugera ceva. Probabil ca si ei se orienteaza catre ceea ce publicul cere. Din pacate, avem de-a face cu o majoritate caracterizata prin superficialitate.

Asadar, ma simt nevoita sa imi schimb orientarile in ceea ce priveste preferintele pentru posturile de radio. Multi mi-ar spune ca nu ma obliga nimeni sa stau si ascult Radio Zu. Intr-adevar, dar am mai cunoscut persoane aflate in aceeasi pozitie ca mine. Dorim diversitate, dorim sa mai auzim si hiturile anilor trecuti, cantece care ne-au marcat copilaria…

C.F.R, te iubim!

Un titlu pe cat se poate de ironic. Pe ce se bazeaza afirmatia mea? Pe experienta de zilele trecute, in care protagonistul a fost jucat de un tren accelerat, Timisoara-Bucuresti.

Ca orice student aflat in vacanta, am resimtit dorinta de a evada din capitala noastra minunata, unde altundeva decat la munte. De ce sa ne integram si noi in turma din acest sezon si sa optam pentru mare? Caldura mare, mon cher! Inghesuiala in tren, multi tarani pe plaja, manele, mizerie multa, siluete nu tocmai pe placul meu, toate acestea formand un cocktail pe care eu nu am vrut sa il incerc. Asadar, tinta noastra a fost Predealul/Brasovul. Oras frumos (cel din urma), foarte drag mie si unul pe care am tinut sa-l il revad. Miercuri am gasit cazare, ne-am interesat de tren si am si pornit la drum. Temperatura din Bucuresti deja o luase razna, doar gandul ca mercurul din termometre va mai scadea ne dadea forta . Toate bune si frumoase, drumul a fost unul linistit, insa cu o mica intarziere de cateva minute. Nu-i bai! Nu ne grabeam. A doua zi, destinatia Brasov. Pe ambele drumuri, dus-intors Predeal-Brasov, am beneficiat de punctualitatea ceasului elvetian. Oups! Se pare ca nu trebuia sa spun asta. Stiti voi “nu spune hop pana nu sari gardul!”..My mistake. Drumul de intoarcere Predeal-Bucuresti avea sa imi confirme asta. Acceleratul de Timisoara a ajuns in statiunea montana la 20 de minunte intarziere. Vreme ploioasa, frig, oameni agitati, cadrul perfect pentru o gara din Romania. Asadar, trenul nostru porneste la 18:20 catre capitala, ora pentru destinatie fiind 20:45. Numa’ bine ca la 21:00 eram abia la Ploiesti. Intr-un final am ajuns in Bucuresti la o intarziere de 65 de minute. Ma intreb oare cum au suportat calatorii veniti tocmai din partea de V a tarii acest traseu? Avea dreptate Badea cand spunea “traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul“. Tot respectul C.F.R-ului…

Everybody…twitter!

Sa-i dea Dumnezeu sanatate celui/celor care au avut ideea ingenioasa a microblogging-ului Twitter. La cei 3 anisori ai sai, Twitter a reusit sa devina atat de celebru in aria internetului, incat multa lume a devenit addicted de acest site pentru a comunica in permanenta tot ceea ce face. Trebuie sa recunosc faptul ca inainte habar n-aveam de twitter, de facebook abia auzisem, de linkedin nici nu mai zic. Acestea aveau sa-mi fie cunoscute abia din primul an de facultate, unde, binenteles, mediul avea sa fie cel diferit de liceu. In cadrul anumitor conferinte de PR ni s-a explicat importanta de a avea un cont pe un site social networking, fiind un instrument prin care oamenii dintr-o comunitate sunt conectati. Pe Twitter se testeaza abilitatea de a transmite, in mod concis, anumite informatii, mai exact incadrandu-te in 140 de caractere.  Reactia celor pe care ii urmaresti (following) sau a celor care iti urmaresc profilul (followers) trebuie sa fie destul de rapida, tocmai pentru ca acea comunitate sa se mentina. Pentru incepatori acest site va va da mai multe informatii.

Nu mica mi-a fost mirarea cand am vazut ca cel mai in varsta utilizator de Twitter este o batranica de doar 104 ani, Ivy Bean, care nu ezita sa isi imbunatateasca abilitatile de comunicare online pe un astfel de site de social networking. Ea a devenit in scurt celebra pentru aceasta pozitie, avand deja peste 20 000 de followers. Asadar, se pare ca nu exista limita de varsta in ceea ce priveste mijloacele de comunicare online.

Twitter a avut un impact mare si pe piata de marketing sau la nivelul PR-ului. Multe companii sau organizatii media au inteles importanta acestui nou concept care permite nu doar comunicarea stirilor de maxim interes intr-un timp relativ scurt, dar ofera si  o noua dimensiune advertisingului si tot ceea ce tine de promovare, incurajand interactiunea cu clientii.

Twitter devine inca un site addictive care te obliga sa iti consumi o parte din timpul tau, insa, odata inregistrat aici, iti asumi acest risc. Asadar, vorbim de un instrument ce va persista, cu siguranta, in mediul online.

Yahoo nu s-a lasat mai prejos si a creat si el o versiune a microblogging-ului, mai precis, o clona a Twitter-ului.  Yahoo meme se foloseste de acelasi principiu, insa aduce in acelasi timp si cateva modificari. Utilizatorii pot sa incarce poze, sa posteze diverse texte fara limita de 140 de caracere, iar pentru Youtube video este de ajuns sa posteze doar linkul. Designul este destul de atractiv (mie mi se pare mai simpatic decat cel al twitterului).  Proiectul se afla in faza alpha si poate fi gasit in portugheza. In orice caz, nu cred ca este momentul sa se puna problema ca Yahoo meme va deveni o concurenta puternica pe scena microbloggingului.

another day of silence

Pe sunetul lui Sean Kingstone (de la radio) imi asez laptopul in brate si ma apuc sa scriu. Azi toata ziua a fost dedicata butonatului. Inchisa intr-o camera de camin, incerc sa ma adaptez ca orice fiinta la propriul sau ecosistem. Vremea nu prea mi-a permis sa bat la pas strazile capitalei, astfel ca, ori mi-am lungit gatul pe geam incercand sa surprind cateva picaturi de ploaie, ori m-am asezat confortabil in patul meu si am optat pentru navigarea pe internet. Binenteles ca multi s-au aflat in situatia mea. Statusurile lor de pe messenger parca se aflau in competitie. Fiecare incerca sa convinga cat mai mult ca se afla in pana de inspiratie/ocupatie: “boringeala”, “ma dau cu preshu pe tzava”, “pierd minute importante din viata mea” si lista poate continua. Intr-adevar, m-am amuzat. Joaca joaca, dar pana cand sa tina? Numai gandul ca am ramas in Bucuresti pe vara incepuse sa ma bantuie si, de parca nu era de ajuns, deja simteam cum unul dintre pitici se trezise din somnul sau dulce. TIC-TAC! TIC-TAC! Enough already! Firefox open, verificare mail, oferte ejobs. Siteurile de genul deja au devenit adevarate locuri sfinte in care sunt invocate toate zeitatile aducatoare de noroc. “Hai, da Doamne de data asta sa gasesc ceva…uhm..nu e tocmai ce cautam, dar merge. Hai sa aplic si aici.” Macar sa nu avem constiinta incarcata ca nu ne-am facut datoria. Restul ramane la datoria celor cu vesnica replica “don’t call us, we’ll call you!”.  So…we just keep on searching. Cerinte : experienta profesionala minimum 2 ani in domeniu (in cel mai fericit caz). De ce as putea sa fiu sictirita de o asemenea situatie? Lumea doar cauta persoane serioase, care sa stie cu ce se mananca domeniul respectiv. Dar noi?? Astia mai prosti care s-au gandit inca din facultate sa inceapa sa isi contureze traseul profesional si care trebuie de fiecare data la CV sa dea skip la categoria “experienta profesionala”? Greu, mon cher!

all that melancholia

We all say that we  suffer from melancholia at one time or another…and now it’s my time . Totul a pornit de la o melodie pe care am ascultat-o in mod intamplator. Se pare ca a trezit anumite reactii in mine anumite amintiri, fapt pentru care am cazut rau de tot in butoiul cu melancolie. Responsabila pentru acest fapt este o melodie al unei formatii  pe care am descoperit-o acum 2 ani, Lostprophets, o trupa de rock alternativ, punk, dar si hard rock. Si nu! Nu vreau sa las impresia ca sunt o pustoaica influentata de fenomenul emo (Doamne fereste!), asa cum vad ca au patit toti pustanii de scoala generala sau liceu.

inca o pierdere …

Azi a fost ziua in care nu m-am oprit din ascultat melodiile lui Michael Jackson. Vestea ca el a murit m-a izbit, asa cum cred ca au patit si toti cei care au cunoscut fenomenul pe care el a reusit sa-l creeze. Insa este impropriu spus ca regele pop a decedat, fiindca noi cunoastem 2 laturi ale sale. De prima este cea de care ne-am atasat, cea care a dat nastere unor schimbari in ceea ce priveste muzica, dansul, vestimentatia si nu in ultimul rand atitudinea. Vorbim de acel Michael Jackson care si-a luat rolul in serios, acela de artist, poate prea in serios…reusind sa devina o legenda. Cel de-al 2-lea caz este acela care subliniaza foarte bine ideea ca MJ a devenit un produs al societatii americane. Aici avem de-a face cu “un rege” de care nu dorim sa ne amintim. Nu dorim sa reactualizam momentele de scandal in care el a fost implicat, imaginea de Wacko Jacko si multe altele. El este cel care a murit, celalalt va ramane in istorie drept un pilon in domeniul muzicii.

Este pacat ca un astfel de eveniment (trist) aduce cu sine unele schimbari de comportament. Si cand spun asta ma refer la oamenii care brusc si-au adus aminte de el, au suflat praful de pe casetele sau posterele cu MJ si care probabil regreta ca s-au indoit de el in momentele in care cantaretul avea nevoie de cel mai mare sprijin.  Probabil un lucru bun in toata aceasta treaba este ca evenimentul a reusit sa propulseze vanzarile de CD-uri cu muzica sa… .

De-acum inainte, despre Michael Jackson se va scrie la trecut. Inca un artist a pierdut lupta cu viata.

here I am again

Reintru in trendul de a avea un blog. Vreau sa tin pasul cu lumea

referitor la nume.. a nu se confunda cu Humpty-Dumpty