Suflu peste stratul gros de praf care s-a asternut pe blogul meu, il curat de plasele de paianjen si il fac sa renasca din propria-i cenusa 
.
Tocmai m-am intors de la o conferinta despre ponderea pe care o are social networking-ul in alegerea viitorilor angajati. Mana imi tremura pe taste si inca nu stiu din ce cauza. Intotdeauna ma marcheaza intr-o oarecare masura participarea la un astfel de eveniment, cu atat mai mult cu cat vad cum valorile transmise de ai nostri parinti, profesori se contrazic cu principiile angajatorilor din ziua de azi. Se spune ca generatiile tinere sunt deschise la mine..Oare?! Azi am observat in sala multi foarte revoltati de noile metode de angajare, mai precis de cat de mult conteaza prezenta ta pe online. Un simplu search pe google poate sa iti decida soarta…te poate ajuta sa sari in ochii cuiva, sa fii acceptat din prima la un job. Perfect de acord cu aceasta practica de investigare a oamenilor. Cate si mai cate nu se scriu intr-un CV, acel limbaj de lemn, “am facut, am dres, am realizat, m-am perfectionat”…
Frustrarea mea provine din urma unei autocritici pe care nu intarzii sa mi-o dezvolt, una care ma arunca direct in butoiul in care ma imbat cu multa melancolie si nervi. Sunt o sumedienie de intrebari pe care mi le pun acum, toate care vizeaza viitorul meu, unde anume m-as incadra cel mai bine? Insa ma lupt cu morile de vant. La capitolul asta nu pot da un search pe google sa vad ce ma asteapta maine.
Astazi cred ca a fost o zi de 13…
Şi când vrei să fi bine dispusă ce faci? Sau unde mergi?
App de CV-urile astea on-line…văd că multe firme au băgat întrebarea aceea stupidă şi pe net…”Unde te vezi peste 5 ani?”. Cea mai cretină întrebare posibilă. Poţi să mori şi acolo pe scaun lângă ei, la interviu şi ei te intreabă ce o să faci peste 5 ani…
@Cuvinte Vulgare: cel mai bun raspuns la intrebarea amintita de tine: In locul tau!